Am un finut de un an jumatate pe care l-am vizitat in week-endul trecut. In timp ce ma jucam cu el nu imi puteam lua gandul de o idee care imi venise pe drum cand, am avut un moment de … revelatie sau wow, cum vrei sa-i zici! Am realizat ca ideile si copiii nou-nascuti au cateva nevoi esentiale in comun: mai exact, au nevoie de multa hrana, dar si de atentie, rabdare si intelegere pentru a creste si se dezvolta!
O idee noua de afaceri, indiferent de dimensiunea sa, nu are nici cea mai mica sansa de a fi trasnformata in realitate atunci cand ii lipseste „hrana” primita prin intermediul feed-back-ului, atentia la detalii si la nevoile pe care le poate implini, rabdarea si intelegerea privind perioada de maturizare si de ROI(Return of Investment).
Cu siguranta ca si tu realizezi asta, si iti recomand si tie ca in prima ocazie cand faci ceva complet in afara normelor, sa faci aceasta analogie. Sa iti imaginezi ca ideea care te conduce inspre acea actiune este precum un bebelus care are nevoie de atentie, rabdare si hrana. Iar pentru a fi concretizata, o idee mai trebuie si impartasita oamenilor care o vor incuraja si o va sprijini. Imi place foarte tare cum spune Marius Ghenea: „O idee, nu are nici o valoare daca ea nu este impartasita si pusa in practica.” (Antreprenoriat, Ed. Universul Juridic, pag.83).
Lasand insa la o parte faptul ca sunt unii oameni care au avut si au zeci de idei de afaceri, toate valoroase dintre care niciuna nu a fost materializata vreodata, este, cred important, de inteles de ce oamenii au o asemenea abordare exagerata, cand vine vorba despre o idee, devenind uneori aproape paranoici, atunci cand trebuie sa discute onest despre ideile lor.
Ca si in cazul unor mame, (raritati, ce-i drept), care nu-si scot copilul in lume pentru a nu fi deochiat sau rapit, asa si la acesti oameni, apare instinctual teama ca aceste idei ar putea fi furate si puse in practica de cel care le aude, daca acestea ar fi spuse cu voce tare si impartasite.
Daca ar fi sa caut o explicatie pentru acest tip de comportament, m-as duce in urma cu peste 0 suta de ani, pe vremea lui Edison.
Pentru ca este in natura umana reducerea intregii activiati pe care o desfasoara cineva la anumite elemente usor de incadrat intr-un sablon, ii este fiecaruia mult mai greu sa vorbeasca despre tot efortul depus de la transformarea unei idei intr-un proiect. Si asta, chiar daca Thomas Edison, unul dintre cei mai mari inventatori, spunea din 1903 un lucru esential: genius is one percent inspiration, ninety-nyne percent perspiration (geniul este 1% inspiratie si 99% transpiratie).
De aceea, cred ca ar trebui ca importanta unei idei sa fie gandita de doua ori inainte de a fi supraevaluata, pentru ca, in fond, ideea nu inseamna decat acel 1% care, fara restul de 99%, inseamna de fapt, zero!
Acum, te-as invita la un mic exercitiu de imaginatie pornind de la o idee unica si „geniala” pe care, daca ai hrani-o si ai trata-o cu rabdare si intelepciune dezvoltand-o, ti-ar aduce tot ce iti doresti in viata.
Imagineaza-ti o viata in care iti umpli timpul cu lucrurile pe care, chiar vrei sa le faci …
Imagineaza-ti ca te dedici trup si suflet unui proiect creat pe baza ideii creata chiar de mintea ta, in loc sa muncesti ca o rotita in angrenajul unei masinarii care exista doar pentru a-i imbogati pe altii.
Imagineaza-ti ca ii inmanezi sefului tau o scrisoare cu urmatorul text: „Domnule Director, iti scriu pentru a te informa ca nu mai am nevoie de serviciile tale. Multumesc pentru tot, dar de acum inainte o sa fac lucrurile asa cum vreau eu.”
Imagineaza-ti ca astazi e ultima zi in care vei mai lucra pentru altcineva decat pentru tine insuti. Cum ar fi ca – in curand, nu intr-un viitor indepartat si nedefinit – sa te pregatesti de munca pornindu-ti laptopul in biroul de acasa, intrand intr-un magazin pe care l-ai deschis, sunand un client care apeleaza la tine pentru a-ti cere sfatul, sau astfel spus, facand ceea ce doresti tu, in loc de ceea ce altii iti spun sa faci?
Peste tot in lume, mii de oameni fac deja asta si o fac in diferite moduri rescriindu-si programul si regulile prin faptul ca isi devin proprii sefi si isi creeaza un nou viitor.
Acest model de afaceri a luat deja amploare prin intermediul unor antreprenori curajosi si imprevizibili, multi dintre ei afirmand ca in momentul cand le-a „venit ideea in minte” – nu o vedeau ca cea care sa ii transforme in own-eri (oameni care lucreaza pe cont propriu-intr-o traducere aproximativa)
Este din ce in ce mai evident ca asistam la o revolutie a afacerilor mici, cat mai de nisa, o modalitate de a castiga un trai bun in timp ce iti croiesti o viata independenta si cu un scop bine definit.
In urma cu 20 de ani, mi-am inceput calatoria personala de viata de antreprenor pornind de la o idee care aveau ca fundament libertatea de a fi stapan pe propriul destin si propriul meu sef. Pe atunci, in primavara lui 1994, nu imi amintesc sa fi auzit de termenul de owner sau antreprenor; de fapt, nu cred ca m-am gandit ca vreau sa devin antreprenor. Tot ce imi doream era sa … imi hranesc ideea!
Cine a pornit o afacere, propria sa afacere, cunoaste sentimentul si starile pe care ti le da gestionarea, cresterea si dezvoltarea unei afaceri … Bucurii, sperante, suferinte, entuziasm si din nou bucurii, „copii „, concurenta …
